STOP TORTURARII ANIMALELOR !

Semneaza si tu petitia care va ajunge la Parlamentul Romaniei.
Click aici sau pe imaginea de mai jos.

Sa schimbam pe ici pe colo insa in mare sa ramana totul la fel...

Cam asa as incepe articolul de fatza... Despre ce anume este vorba? Foarte simplu ...Dupa o scurta vacanta ma intorc "plin de elan" la scarbici. Aceleash fetze "obosite" si lipsite de chef de viatza. Imi deschid mail-ul dupa o saptamana si vad cu stupoare o puzderie de mail-uri necitite. Cine sa le fi citit, eu cu siguranta nu. Printre ele gasesc si o scrisorica in care sunt informat de catre al mai mare sef, ca s-au facut niste schimbari la nivel inalt... de parca asta mi-ar fi adus un beneficiu. Acu' multi o sa ma faca materialist, insa adevarul e ca nu ar stica deloc niste parai acolo in pluns la leafa. Nici nu ma apuc bine de lucru ca ma trezesc cu noua sefa. Si daca tot nu am avut curent cateva ore bune, atunci ne-am pus pe shedintzit. Si ne-am shedintzit noi ce ne-am shedintzit shi am pus noi tzara la cale, am dat in stanga am dat in dreapta, incat la final nu am mai ramas decat cu o singura concluzie. Leafa va fi tot atata, insa volumul lucrului se va mari (of corsh). Nicio problema, mi-am spus. Cel putin ar trebui sa raman cu satisfactia lucrului bine facut. Trecu' doua zile de la shedintzing, si ma trezii cu sefa din nou pe cap. Acu' de la 9 dimineatza cu fortze proaspete. Shi ne punem (adica eu) sa facem ziarul si cand imi era lumea mai draga incepe sa modifice modificarea. Aia mai asa, aialalta mai altfel. Adevarul e ca ziarul al carui nume nu doresc sa il expun, arata ca porcu' nu ca acu' ar arata mai altfel, insa cel putin porcushoru asta a intrat intr-un stadiu de reestiticizare (daca ma pot exprima asa shi la o adica nu vad dece nu as putea, tinand cont ca e blog-ul meu). Nimic rau in aceste schimbari cum spuneam insa se pare ca si ungurii is un fel de romani, isi aleg cele mai nepotrivite momente pentru schimbari, atunci cand dragii de clienti uita ca marti la ora 17 e inchiderea editie si nu miercuri la 15 cand eu ar fi trebuit sa trimit de muuuult ziarul. Dar ce sa faci? Arta cere sacrificii, iar k un adevarat designer ce ma consider prin modestie, is pregatit deplin pentru aceste sacrifici. Prima etapa a trecut, chiar daca cu 3 ore intarziere la tipografie, de turbau saracii de nervi, asa ca pe saptamana viitoare intram in eapa a doua-a a schimbarii. Doamne parca as fi un nene de la NASA si tocmai lansez o racheta pe orbita Terrei ... prima etapa s-a incheiat. Urmeaza desprinderea modului doi ... trei ... etc...Nah bine, dragilor. Va tzuc dulce pe portofele si va las.

Dreptul imi da dureri de cap

Vineri am restanta din drept shi asta imi da dureri de cap. Dupa prima fraza ma apuca somnul. Daca totusi trec de prima fraza ma apuca durerea de cap. E o mare porcarie, nu am nici un chef de asa ceva. Partea proasta e ca nici macar nu mi-am ales dreptul ca materie de studiu, shi atunci nu vad de ce ar trebui sa imi bat capul, si asa plin de tampeni cu asa ceva. NU E DREPT.Unde e dreptul la libera alegere? Eu imi aleg Semiotica, iar ei imi baga dreptul cu forta pe gat. Si ca tot tabloul sa fie complet la examen dau de un nene suparat foc pe viatza care imi tot repeta, de parca nu as fi stiut, ca nu am fost la nici un curs al lui. Pai ma intreb eu: cum pisici sa fiu la cursul de drept daca eu nici macar nu mi-am ales asa ceva? nu va logica."Drept constitutional", "forta juridica", "legi constitutionale" etc .... pai eu am dat la drept sau la jurnalism?Mai am 2 zile si 68 de pagini de memorat... Capul sus privirea inainte, mai bag o injuratura, inghit in sec si ma apuc de citit din nou ... sper doar sa nu adorm. Hai, va las ... ma asteapta "actele normative".

Viatza e o tarfa....

Imi este din ce in ce mai scarba de ceea ce se intampla in jurul meu.
Oameni capabili sunt datzi afara din te miri ce motive idioate si sunt angajati niste incapabili care stiu, in comparatie cu ceilalti sa pupe si sa il linga mai bine pe sef in fund.

Nesimtirea i-a proportii de neimaginat, iar putinul bun simt dispare strivita sub greutatea covarsitoare a mizerie care incepe sa predomine in mioriticul peisaj. Imi vine sa urlu si ma incearca sentimente criminale. Imi vine sa le sar de gat si sa le zmulg inima din piept.

Vreau sa plec si sa uit de tara asta si de oamenii care o locuiesc. Sa uit ca sunt roman. As pleca oriunde, chiar si la Polul Nord si sa ma apuc sa vand inghetata si aer conditionat eschimoshilor, sau in sahara sa le vand teracota pentru soba poate acolo as fi mai apreciat decat aici. As face orice doar ca sa pot sa plec si sa uit de unde provin. Sunt convins ca nu sunt singurul din tara asta care simte la fel, partea proasta e ca cei cu bunsimt sunt din ce in ce mai putini.

Sunt suparat si nu stiu ce ar trebui sa se mai intample ca sa scap de asta.

E ca si cum as face un pas inainte dupa care fac zece inapoi.

Dumnezeule, sunt varsator, un visator inascut, insa ma simt ca si un rac care mereu trebuie sa dea inapoi.

Se spune, ca, ceea ce nu te omoara te face mai puternic. As vrea sa cred ca este asa.

Cine a spus, bine a spus: "Vatza e o curva, daca nu f..i tu te f..e ea pe tine".

De ce?

Sunt cateva lucruri pe care nu pot sa le pricep.

De ce se da drumul la apa in bazin, la strand, de la ora 17.00, cand strandul se inchide abia de la ora 18.00? E ca si cum as invita pe cineva la mine acasa si m-as apuca sa fac curat pe langa el, obligandu-l astfel sa plece.

De ce romanul in afara tarii stie sa arunce peturile de plastic si cutiile de bere la cosul de gunoi, la fel si mucurile de tigara, iar la el in tara le arunca pe unde apuca?

De ce romanul stie sa foloseasca dusurile inainte de a intra in apa doar in strainate iar cand e in tara, nu numai ca nu foloseste dusul inainte de a intra cum ar fi normal dar mai si urineaza in apa?

De ce poate vorbi in soapta atunci cand e in strainatate, insa urla cand e in tara de il aude pana si cel din localitatea vecina?

De ce trebuie unii sa isi tureze motoarele atunci cand stau la semafor?

De ce trebuie unii sa isi bage si sa isi scoata anumite organe genitale din doua 'n doua cuvinte?

Aste sunt doar unele din nelamuririle mele .... ar mai fi inca multe insa prefer sa ma opresc aici in speranta ca odata si odata toate aceste obiceiuri de prost gust o sa dispara. Sper ca va sosi si ziua in care o sa ma intreb DE CE NE-A TREBUIT ATA TIMP CA SA DEVENIM O TARA CIVILIZATA IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI?

Plictisit nevoie mare

E iar azi...
A sosit ziua pe care o astept inca de saptamana trecuta, ziua de vineri. Sunt inca la serviciu si mi s-a luat de atata pepsi bagat in mine. Pic de somn si pe deasupra ma mai doare si un umar. As vrea sa plec si sa nu ma mai intorc.

Visez la o insula exotica pierduta undeva prin Atlantic. Vad o plaja aurie cu nisipul fin, spalata de o apa albastra si lipsita de meduze, coceni de mere si mucuri de tigara. Sunt doar eu inconjurat de palmieri, o cutie frigorifica plina cu gheatza si pepsi twist, pizza, conexiune la internet, o umbrelutza, doua tipe si un LCD de 81 de inch + un teanc de DVD-uri cu filele mele preferate. Nu ma deranjeaza nimeni, nu tu tzarani nesuferiti si necioplitzi care se cred macho ascultant maneaua la maxim, nu tu un vanzator de porumb fiert care insista sa cumperi de la el, nu tu tziganushi nespalatzi de cand s-au nascut care nu vor sa priceapa ca nu am buzunare la slip si nu am si nici nu vreau sa le dau 1000 de lei.

E liniste .... vuietul oceanului se aude in departare...

Insa din pacate e doar un vis ... asa ca revin la realitatea dura si rece (daca poat spune asta tinand cont ca afara sunt 32 de grade).

VREAU SA PLEC ACASAAA!

Spectacol Canin la Oradea

Cel de-al 101-lea post

Am ajuns la cel de-al 101-lea post, ca dalmatienii. Cine ar fi gantit acum un an ca o sa ma apuc de asa ceva? Sincer acum un an habar nu aveam cu ce se mananca blog-ul, nu ca acuma as fi un expert in domeniu. Imi place sa cred ca ceea ce fac aici nu e chiar asa mare aberatie si chiar sunt persoane ca revin si le face placere sa citeasca putinele ganduri pe care mi-le expun in acest fel. E si asta o parte din mine.

Mi-ar place ca pe viitor sa pot posta lucruri din ce in ce mai interesante. Una din marile mele satisfactii a fost publicare a doua articole in cotidianul 7 Plus. Sper ca pe viitor sa mai am asemenea sclipiri si sa am sansa sa apar nu doar in 7 Plus ci si in alte publicati.

Acum vine partea cu multumirile...

Multumesc mamei si tatalui meu ca nu m-au aruncat la publela imediat dupa nastere sau ca nu m-au abandonat prin cine stie ce spital

Multumesc lui Dumnezeu ca ma suporta si nu ma expediaza direct in iad

Multumesc RDS-ului ca nu se mai intrerupe asa de des si celui care a decis sa il aduca in Romania si mai ales in Oradea.

Multumesc fanilor si admiratorilor mei, cititorilor mei fideli, mai ales pentru rabdarea si intelegerea si toleranta pe care o arata fata de greselile mele de exprimare si grmaticale, greseli pe care incerc sa le evit pe viitor.

Ii multumesc vecinului ca isi tine bestia in lanturi (Ciuvaua) ca sa nu ma sfasie cand vin acasa seara de la antrenament.

Multumesc firmei la care lucrez ca are bunavointa de a ma mai tine si nu numai, ca are bunavointa sa ma mai si platesca, bani cu care imi achit facturile de la net, curent etc.

Si nu in ultimul rand ii multumesc celui care a inventat tastatura, fara de care mi-ar fi fost destul de greu sa scriu la calculator (e un pic cam dificil sa faci asta doar cu mous-ul).

Sper ca nu am omis pe nimeni, insa daca totusi s-ar fi intamplat acest lucru imi cer scuze ....

Astea fiind spuse (ma rog scrise) va las si va mai invit prin ograda mea.

A TEAM IS REBORN

De mai bine de doua luni de zile am primit un telefon. Era sora mea care imi spunea ca Dinamo Oradea (echipa de polo), doreste se reinfinteze sectia de polo masculin si sa formeze o echipa de polo feminin (prima de mai bine de 20 si ceva de ani).
Era un vis pe care il crezusem pierdut. Nu mai sperasem sa mai apuc sa fac sport de performanta. Sa recunoastem am trecut de 30 de ani si ma lasasem de aproape 12 ani. Incantat am aceptat provocarea. Asa ca, desi eram fost jucator de la Crisul Oradea, baietii de la Dinamo m-au acceptat in echipa lor. Desi nu dispunem de logistica celor de la CSM, vointa si elanul celor care s-au reapucat este destul de puternica. Intre timp am "achizitionat" si catziva "juniori", care nu si-au mai gasit un loc in echipa condusa de antrenorul Gordan.Sub indrumarea antrenorilor Fratila Mircea si Cosma Marcel, dupa nici doua luni de zile am avut ocazia sa participam la primul nostru turneu de polo.E vorba de turneul organizat de cei din Szentes (Ungaria).Desi nu ne asteptam la cine stie ce rezultate, am fost placut surprin cand din 3 meciuri jucate, doua le-am pierdut la doar un gol diferenta, iar unul l-am castigat detasat cu scorul 13-8. Puteam castiga absolut toate meciurile, ceea ce ne-a facut sa pierdem, desi am condus in majoritatea cazurilor, a fost lipsa de antrenament, lipsa rezistentei dar mai ales lipsa unui teren pe care sa putem sa ne desfasuram jocul. Sunt convins ca, cu un pic de antrenament, cu un pic de ajutor financiar din partea unor firme, polo-ul Oradean ar avea numai de castiga avand o echipa in plus.

Pasarile

Se-nvartesc in cercuri,
Creaturi negre ale cerului.
Ne privesc si asteapta sa face o miscare.
Sunt gata sa atace.

... pasarile