Doneaza o haina

Fa si tu niste oameni fericiti de sarbatori, oricum nu mai ai ce face cu hainele vechi. O campanie sustinuta de majoritatea bloggerilor oradeni.
In perioada 10-14 decembrie 2007, intre orele 16.00 - 18.00, vino cu hainele pe care vrei sa le dai mai departe in Oradea, pe str. Tudor Vladimirescu nr.48 (sediul Utopium).

Oradea in prag de sarbatori

Sarbatoarea Craciunului ne bate la usa. Orasul si-a inbracat straiele de sarbatoare. Cladirea Primariei se scalda in zeci de lumini, in fata acestea, ca in fiecare an si-a gasit loc si un brad.

La randul ei si corso-ul a fost inpodobita cu zeci de ghirlande.
Partea trista e ca, alaturi de bradutii adusi si inpodobiti pe centru, au fost adusi si plantati, ca in fiecare an, gherete de lemn, care nu se asoteaza in nici un fel cu arhitectura cladirilor si a zonei. Poate gresesc. Poate nu reusesc sa cuprind intregul peisaj, sa vad maretia si design-ul rafinat a acestor bodegi.
Prostul gust si atmosfera de talcioc se pare ca si-a gasit loc si in anul asta. Nu inteleg de ce era nevoie de asa ceva?
Chiar era nevoie de atatea tarabe? Consider ca atmosfera de sarbatoare ar fi putut fi intregita de mici coruri de copii, sau de ce nu de adulti, care sa cante colinde, sau diverse melodii specifice sezonului.
Am inteles ca aceasta perioada a devenit una prielnica comertului. Tot ce alta data reprezenta adevarata valoare a Craciunului acum e doar o poveste de adormit copii. Spiritul Craciunului a murit. Traiasca comertul si prostul gust ! Tot romanul mai nou trage sa scoata cat mai mult profit din ori ce si mai ale ori cum.
Lasand la o parte prostul gust al romanului si mergand mai departe pe corso, constat cu amaraciune ca in dreptul unui ATM- sediul unei banci, trona in plina splendoare un morman de gunoi. Hartiile aruncate se pare ca nu deranjau pe nimeni (in afara de mine). Ma gandesc ca ele au fost intentionat lasate asa, probabil ca in felul acesta cei de la banca vroiau, sa simuleze zapada, ce lipseste din peisajul de bazm al frumosului oras.
Astept Cracinul si cu el sper si primul strat adevarat de zapada.
Poate asa, mizeria creata de noi va dispare, cel putin pentru o vreme, inlocuita de albul imaculat al zapezii ... pentru un scurt timp.

Un linuxist are nevoie de ajutorul tau.

Urmatorul mesaj este preluat in totalitate de pe blog-ul oradeanului. Va rog sa il cititi, iar cine are posibilitatea sa ajute sa o faca.

"Un prieten (Cypress) m-a rugat sa postez rugamintea de mai jos pe blog. Inainte de a trece la citit, vreau sa va spun ca la un moment dat lucram cu Abibula Aygun in acelasi trust de presa chiar daca el e din Constanta si trimitea articolele prin mail. Multi i-ati citit articolele din MyLinux si MyComputer, din revista sau de pe site.
Chestia sta astfel: un membru al comunitatii Linux are nevoie de ajutorulvostru. Il stiu pe Abibula Aygun de pe vremea cand lucram la MyC. A scrisdestule articole Linux si am discutat destul de mult cu el ca sa ajung sail cunosc ca om. Zilele trecute imi spunea ca se interneaza. Acum a venitsi diagnosticul: Cardiomiopatie Hipertrofica Obstructiva de gradul II.Exista o solutie, iar aceasta consta in implantarea unui ICD (InternalCardio Defibrilator) aproape de inima, dispozitiv care sa previna risculfibrilatiilor. Mi-as dori sa fie gluma, spam sau tzeapa, dar din pacatetreaba e serioasa - omul are nevoie de minim 7.500 Euro (cat costa cel maiieftin implant) si maxim 11.000 de Euro (implant mediu care face sipace-ing)A fost pus pe lista de asteptare, citez: “se hotareste ca pacientul sabeneficieze de un implant de cardiodefibrilator (pentru care a primit siindicatie) in scop profilactic pentru moartea subita datorita aritmieimaligne care poate sa apara in cazul bolii si va fi trecut pe lista deasteptare pentru implant ICD” dar cu totii stim cum sta treaba in Romaniacu listele de asteptare in sistemul medical…Aygun e din Constanta, e casatorit de un an si cateva luni si are o fetitade 4 luni si jumatate iar pe mine - personal - m-a ajutat de foarte multeori. Si nu doar cand era vorba de Linux, cu toate ca nu ne-am intalnitface-to-face niciodata.Oameni buni, e vorba de donatii. Oricine poate contribui cu orisicat, varog dati un mail la Abibula.Aygun@euro.ro Aceasta adresa e-mail esteprotejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a puteavizualiza pagina. . Iar daca lucrati in Linux si aveti un site/forum/blog,va rog sa va consumati cinci minute din viata si sa dati paste la acestanunt.Din acest moment, acceptam reclama pe MYLRo.org. Toti banii vor fi donatiin contul lui Aygun.Cu respect, Cypress"

Mos Craciun o problema de matematica?

Citeam pe un sit ca niste domni specialisti, probabil in lipsa de ocupatie sau cu sechele ramase inca din perioada scolii, au calculat viteza cu care Mos Craciun se deplaseaza.
Iata o parte din articol:

"Specialistii au calculat: Mos Craciun circula cu 5.800 de km/secunda

Perioada sarbatorilor de iarna poate fi una foarte obositoare si stresanta chiar si pentru Mos Craciun.

Pentru ca in zilele de 24 si 25 decembrie, este asteptat sa aduca cadouri tuturor copiilor, din toate religiile, care traiesc in peste 2,5 miliarde de locuinte, specialistii de la compania de consultanta si inginerie Sweco au calculat viteza cu care trebuie sa zboare sania trasa de reni pentru a face inconjurul lumii. "Noi estimam ca in medie pe Pamant traiesc 48 de oameni pe fiecare kilometru patrat si ca in localitati, casele se afla la 20 de metri una de alta. In aceste conditii, daca Mosul pleaca din Kirgizstan si zboara impotriva sensului de rotatie al Pamantului, el are la dispozitie 48 de ore pentru a da toate cadourile'', a explicat un inginer al firmei Sweco, Anders Larsson. Astfel, pentru pentru a putea face inconjurul lumii in 48 de ore, sania lui Mos Craciun trebuie sa parcurga 5.800 de km intr-o singura secunda."Dispune de 34 microsecunde pentru fiecare oprire", adica pentru a aluneca pe semineu, depune pachetele si pleca repede cu sania sa, mai spune Larsson. Despre Mos Craciun se stie ca traieste la Polul Nord, desi in mai multe localitatati din zona de nord, inclusiv in orasul finlandez Rovaniemi, se crede ca ar fi adevarata sa casa.
Un alt studiu care circula pe internet arata ca atelajul lui Mos Craciun, incarcat cu tone de cadouri si circuland cu o viteza supersonica, este condamnat sa dispara in flacari si sa se dezintegreze in 4,26 miimi de secunda din cauza rezistentei aerului."

OK... nu stiu daca chiar era vital ca cineva sa calculeze viteza de deplasare a lui Mos Craciun.

Ceea mai tare faza e chiar la finalul articolului: mi-l si imaginez pe Santa si cu Rudolf in flacari.

Chestia in sine imi da dureri de cap. Imi aduce aminte de problemele alea stupide de la scoala, in care profesorul, punea elevul sa calculeze punctul unde se vor intalni cele doua trenuri care circula din sens opus, unul venind din oarsul A iar al doi-lea din B.

Ma tot intreb oare, de ce simtim nevoia sa distrugem farmecul acestor sarbatori. Incetul cu incetul mi se face scarba cand ma gandesc la decembrie. In loc de zapada avem ploi si noroi, in loc de colinde avem doar claxoane, imbulzeala prin magazine, injuraturi si nervi. Nimic din ceea ce ar trebui sa insemne aceste sarbatori nu mai e. Totul a devenit mai rece (si asta nu din cauza vremii de afara) si mai comercial. Craciunul nu inseamna profit, sau mancare si bautura pana ajungi in coma la spital. Craciunul inseamna omenie, inseamna sa fi mai bun, inseamna sa iubesti si sa fi alaturi de cei dragi.

Pe nimeni nu intereseaza in ce fel acest batranel grasut reuseste sa ajunga la fiecare dintre noi. Mult mai important mi-se pare daca el ajunge la fiecare dintre noi. Consider ca nimeni nu ar trebui sa fie uitat. Toti meritam un cadou. Asta inseamna Craciun. Iar cel mai important lucru sa gasim pe cineva la care sa tinem si sa fim alaturi de el.

Nimeni, in seara de Craciun nu ar trebui sa fie singur. Doar alaturi de cei dragi putem simti adevarata vraja a acestei minunate sarbatori.

Sarbatori Fericite la toata lumea si un calduros La Multi Ani! tuturor celor cu numele de Nicolae.

Designer la BLOG TIME!

Sunt modest! insa vreau sa stie toata lumea asta.

A sosit timpul ca si Designerul sa fie pomenit la Blog TIME la National FM.

Click pe imagine pentru a asculta emisiunea inregistrata.

Mica Venetie

Dis de dimineata in drum spre faculta am avut pentru cateva secunde senzatia ca ma aflu undeva prin Venetia asta pana cand nu mi-am amintit ca defapt coborasem din tramvaiul nr. 2.

Ma uitam la mirificul peisaj care se intindea la picioarele mele. Acolo undeva in mijlocul, lacului (asta numai balta nu era) un nene incerca sa treaca dintr-o parte in alta cu o bicileta (desi la cata apa era linistit putea fi ridicata la rangul de HIDRObicicleta).

Masinile aratau ca niste barci cu motor ... ma rog motor de dacie.

Foarte frumos...

Eu am ramas totusi un pic nedumerit. Aceasta Mica Venetie ar trebui sa ne faca mai fericiti? spun asta in ideea ca poate in felul acesta idili nostri vor atrage mai multi turisti straini, astfel vom avea o infuzie de capital si in felul acesta toti vom avea de castigat (mai putin nenea cu bicicleta).

Dar daca totusi nu este un plan al celor care ne conduc? In cazul acesta trebuie sa constat cu durere ca, pentru un oras european avem cam multe strazi inuntate dupa o mica ploaie, cand defapt acestea nici nu ar trebui sa fie.

PARTEA FRUMOASA A TRECERII IN NEFIINTA sau cum promoveaza Italienii sicriele

Publicitatea nu are limite. Cateva fotomodele din Italia, au aparut aproape goale intr-un calendar postat pe un sit. Nimic ciudat in asta. Insa devine brusc, daca, constati ca respectivele domnisoare pozeaza langa sicrie. DA ati citit bine SICRIE.
Se pare ca firma care a comandat aceste poze, cu cele 12 femei sexy, nu dorea decat sa prezinte ultimele tendinte de sezon in materie de sicrie. IACC… OK eu sunt designer… treaba mea e sa conving publicul tinta sa cumpere produsele clientului meu, in cazul de fata SICRIE.
Din punct de vedere al marketingului totul pare a fi OK, insa, sa pui femei aproape goale langa niste cosciuge?!?
La o prima vedere nu prea am inteles care ar fi legatura intre cele doua, insa, afland ca respectivul proiect de promovare ii apartie unui domn Maurizio Matteucci, am inceput sa fac legatura… COSCIUG, FEMEII. Acum o sa fiu misogin, insa nu ma pot abtine si o sa incerc sa explic logica care sta in spatele campaniei.
Esti un tanar italian, sa zicem, pe la 32 de ani (varsta respectivului domn care a creat campania). Ajungi la varsta asta sa te apropii de femei. Deja ai realizezi ca ele nu musca (ma rog, unele dintre ele nu musca). La inceput totul pare minunat. La inceput ai parte de ciripit de pasarele, plimbari pe malul apei (unde e cazul). Dupa un timp vraja pare sa dispara, pana cand intr-o zi, satul de gura femeii te arunci in fata primei masini. Si de odata SCARTTTTZZZZ si pe urma BANNNGGG si la final FLOSHHHHCCC (creieri pe asfalt). Realizezi ca ai murit. Si uite asa ajungi la vorba aia: “Femeia te baga in pamant!”.
Astfel, dupa tragicul eveniment vei avea, evident, nevoie si de un sicriu. Femeia care ti-a mancat zilele si te-a impins la disperatul gest, va fi nevoita sa cumpere unul. Ea, evident, ca il va alege pe cel mai roz, mai TRENDY si mai la moda sicriu si asta nu prentru ca in felul acesta doreste sa isi exprime dragostea pe care a avut-o fata de tine ci din simplul motiv, ca respectivul cosciug se potrivea de minune cu noii ei pantofi pe care i-a cumparat tot din banii tai.
Cam asta ar fi o posibila explicatie.
Insa, adevarul pare a fi cu totul altul. Se pare, totusi ca, respectivul proiect s-a bucurat de un real succes. Artistul dorind in felul acesta sa ii incurajeze pe oameni sa fie mai destinsi in legatura cu moartea si pe cat posibil, sa vada “partea frumoasa a trecerii in nefiinta” DOAMNE CE FRUMOS s-a exprimat nenea artistu’. “PARTEA FRUMOASA A TRECERII IN NEFIINTA” hmm?!? Ma tot intreb ce o fi asa cool in a muri? Adica sa fim seriosi, daca nu esti Vampir, varcolac, Dracula, sau Isus (sorry) sunt cam slabe sanse sa revi in viata ce e drept odata ce ai scapat de lumea asta nebuna, nu prea stiu ce te-ar mai convinge sa revi.
SAU… ma intreb ce poate fi asa frumos cand de exemplu iti moare un copil sau o persoana la care ai tinut? Mai vezi partea FRUMOASA? Eu zic ca nu.
Te mai pasioneaza designul sicriului cand stii ca tot la doi metri sub pamant vei ajunge? NU.

STOP UN MOMENT! Multi o sa vina sa imi spuna, ca dupa ce mori ajungi in RAI, dai de ingerasi care stau toata ziulica cocotati pe norisori pufosi si canta aceeasi melodie din nou si din nou la harpa timp de o eternitate… DEACORD. Asta e partea romantica a mortii, daca exista asa ceva? Sincer sa fiu inca nu am intalnit pe nimeni care sa fi murit si mi-ar fi spus ca toate astea exista (conexiunea cu lumea de dincolo este momentan picata. Abonatul decedat nu poate fi momentan contactat. Va rugam reveniti cand conexiune se va realiza.).
Citind mai departe am aflat ca: "pentru a promova aceasta “bucurie a mortii”, in afara calendarelor, oferite la vanzare la pretul de 9,30 euro, site-ul firmei Cofanifunebri mai ofera brichete, cutii pentru tigari si ceasuri in forma de sicrie”. FOARTE TARE FRATE ! Ce ziceam despre FRUMUSETEA TRECERII IN NEFIINTA? Acum trebuie sa dai chiar si un chef ca ti-a murit persoana iubita. Astea cu siguranta sunt romani si cu siguranta sunt urmasii lui Decebal. Doar Dacii mai dadeau chefuri cand crapa cate unul.
Eu chiar nu pricep de ce s-au scandalizat italienii cand Mailat al nostru a ucis unul de-al lor. Omu’ probabil a vazut reclama si s-a gandit ca ar putea sa ii dea familiei acesteia un motiv de chef, probabil ca erau persoane triste. Acum chiar au motiv de chef.
Articolul se incheie cu o declaratie a lui Matteucci acesta spunand ca nici nu se gandeste sa retraga de pe piata produsele controversate pentru ca spune el: “uitandu-te la calendar, oricui moartea i se pare mai frumoasa”, iar eu spun asa: LIBERTATE LUI MAILAT, omu’ nu a facut decat sa creeze fericire si a ajutat o persoana sa descopere PARTEA FRUMOASA A TRECERII IN NEFIINTA.

Facultatea de Mos Craciun?!?

Citeam de curand pe net, ca mai nou nu e de-ajuns sa ai un simplu costum rosu cu barba si un sac cu jucari pentru a intra in rolul Mosului.

Mai nou, din cate ne spun cei de la Reuters, pentru a deveni un Mos Craciun adevarat trebuie sa ai un atestat, pe care ti-l ofera cei de la scoala de Mosi.

Stau si ma gandesc, daca un copil primeste un cadou de la un Mos fara un astfel de atestat, e mai putin fericit decat, daca primeste de la unul cu atestat?

Cei care doresc sa devina un Mos cu "acte in regula", descopera ca simplul "ho, ho, hooo!", barba alba, ochelarii si sacul cu jucarii, alaturi de costumul rosu, bine cunoscut de toti, nu mai sunt singurele elemente care pot transforma pe oricine in Mos. Aflu cu surprindere, ca un Mos adevarat (uns cu toate alifiile, un adevarat profesionist) trebuie sa stie sa isi aleaga clopotelul in functie de tonalitatea vocii lui, pentru a nu falsa cand canta colindele. STOP... sa vad daca am inteles bine. Adica neica ala in varsta cu burtica, inbracat in rosu, cu barba alba, tre' sa vina cu o talanga care sa se potriveasca cu tonalitatea voci lui si asta pentru simplul motiv ca, la o alegere neinspirata ar da peste cap colindele. INTRABARE: Nenea asta vine sa ma colinde sau sa imi aduca cadouri?!?

Aflu ceva mai incolo ca tot el trebuie sa stie sa aleaga spiridusii si renii STOP! am o alta intrebare: Pai nu ar fi mai simplu pentru el sa isi angajeze un PR? sa se ocupe el de asta, astfel Mosu' se poate concentra mai departe la impartirea cadourilor. Iar renii, astea nu sunt aceeasi ? RUDOLF etc. care mai sunt ei? Pai ce, an de an face selectie de reni?

In fine si nu in ultimul rand Mosul profesionist trebuie sa stie sa spuna povesti. ASTA E PERA DE TOT!!!

Ce sa faca Mosu cu POVESTILE? cui sa i le spuna? COPIILOR?!?!? pai aia dorm de mult cand vine mosu? NEVESTESI??? pai alea nu i-a spus destule povesti pana s-au casatorit? Ce rost mai are dupa? iar din cate stiu eu, copii nu stiu sa aiba. (INTREBARTE EXISTENTIALA: Presupunand ca Mosul are totusi copii, lor cine le aduce cadouri? Tot el? nu e asta o mica discriminare fata de ceilalti copii??? Nu stiu, intreb si eu...)

Tot aici, Mosii invata sa se joace cu copiii, sa mearga cu acestia in parcuri de distractii si sa faca fata cu brio modului lor de joaca. OK , e clar, defapt e scoala de dadace nu de Mosi, cum adica sa mearga Mosu' cu copii in parcuri de distractie?!? CU CATI DINTRE VOI A MERS MOSUL IN PARC??? sa fiu oare singurul copil cu care nu s-a jucat Mosul?

Credeati ca asta a fost cel mai aiurea lucru?.. atunci va inselati; in finalul articolului sunt informat ca Mosul (care este de AMBELE SEXE ??!?, asta chiar refuz sa comentez ... UN Mos, DOI MOSI, mai e loc de indoiala de ce sex e?? Ma gandesc logic, ce fel de femeie e aia care are BARBA ??? dezgustator, eu as de in judecata scoala asta pentru perversiuni....in fine), Mosu' invata sa plimbe cainii, sa mearga pe biciclete, sa reziste in montagne russe si chiar sa faca oameni de zapada. Odata incheiate cursurile de o luna de la scoala, absolventii petrec intr-un mod specific sarbatorilor de iarna. Bucuria este cu atat mai mare cu cat, din acest moment sunt Mosii Craciun profesionisti, cu atestat. La absolvire, zecile de candidati la postul de Mos Craciun tin o petrecere de pomina.

Nu stiu cum sunteti voi, insa eu prefer varianta clasica a Mosului, acel batranel simpatic, un pic dolofan, care coboara ca un ninja pe horn (unde e cazul) si lasa cadouri in ciorapei sau sub brad.

Ma tot gandesc la ai nostri parlamentari care au terminat la randul lor cate o facultate si mare lor majoritate tot boi au ramas.

Craciunul are propriul lui farmec fara Mosi cu diploma, asa a fost si vremea bunicilor bunicilor mei si chiar si inaintea lor. Asa ar trebui sa ramana. Dar asta e doar umila mea parere.

Un pic pierdut...

Ma simt adesea un pic pierdut, nu pentru ca nu stiu unde ma aflu, ci din simplul motiv ca toti din jurul meu imi spun lucruri total diferite.

Unii imi spun ca e mai bine sa fac asa, alti ca de fapt ar trebui sa fac exact pe dos.

Cel mai derutant e cand aceste indicatii vin tocmai de la sefii tai. Atunci ce e de facut?

Daca faci cum ti-a spus primul, te contrazici cu al doi-lea; daca faci cum zice al doi-lea cu siguranta te vei contrazice cu al trei-lea si uite asa, cu cat ai mai multi sefi cu atat devine situatia mai complicata.

Cine imi poate spune ce e corect si ce nu?

Concluzia finala cred ca tot de la mine vine... fac cum imi tuna prin cap, iar la o adica, cel mai bine e sa fi propriul tau sef. Problemele apar cand, incepi sa te contrazici. Atunci chiar ca nu mai ai scapare.

Povestea Bradutului

Va propune o poveste scrisa de o draga prietena, asta pentru ca tot suntem in acea perioada a anului in care toti ar trebui sa fim mai buni, insa e si acea perioada a anului in care mii de braduti sunt taiati dupa care , cei mai “norocosi” dintre ei ajung in casele noastre, iar pentru o scurta perioada de timp sunt in centrul atentiei noastre. Ei sunt simbolul craciunului, insa vor fi imediat uitati si aruncati la gunoi cand, aceasta perioada trece.

Consider ca viata acestor braduti nu ar trebui sa se sfarseasca odata cu terminarea sarbatorilor de iarna. In loc de bradutii taiati, a caror viata se termina asa timpuriu, am putea inchiria braduti plantati in ghivece, braduti care odata cu terminarea sarbatorilor vor fi dusi inapoi in padure unde vor trai in continuare, astfel incat, ne putem bucura de frumusetea lor si anul urmator.

Va doresc o lectura placuta.

Povestea brăduţului

de Oana Olar

Trecuseră în sfârşit sărbătorile de iarnă şi m-am decis să stric brăduţul şi să-l duc la gunoi. Începea să se scuture şi nu aveam chef de măturat în fiecare zi.

Mă bucurasem de Crăciun de frumuseţea şi mirosul bradului şi socoteam că îmi era de ajuns. Zis şi făcut.

Am ieşit din scara blocului şi m-am îndreptat spre ghena de gunoi. Afară începuse să ningă cu fulgi mari ce se roteau în căderea lor ca nişte steluţe jucăuşe.

În jurul ghenei, o grămadă de brazi. Zăceau acolo, rupţi, dezpodobiţi, uscaţi , ca vai ş-amar de ei.

Am aruncat şi eu brăduţul meu şi am dat să plec.

Uitaţi-vă la ei cum ne aruncă! Strigase un brăduţ aflat acolo de mai demult.
În acel moment mi s-a părut că am auzit ceva. M-am uitat în stînga… nimic. M-am uitat în dreapta …nimic. Eram doar eu pe stradă. Mi-am zis… că poate oi fi visat. Dau să merg înspre bloc, cînd aud din nou:

Nici nu le pasă că noi murim. S-au bucurat câteva zile şi apoi ne distrug, ne aruncă fără milă.
De data asta era adevărat. Auzisem clar şi desluşit. Mă uit înspre ghenă şi îl observ pe cel revoltat.

Ne împodobesc cu tot felul de globuri, beteală, ciocolată, se bucură în seara Crăciunului şi apoi ne aruncă! Îi ţinură unisonul ceilalţi.
Am hotărît să intru în scara blocului şi să ascult discuţia brăduţilor.

Să vă povestesc cum am ajuns eu aici! Când eram doar o micuţă sămînţă,o rafală de vânt m-a aruncat din căsuţa unde locuiam (din conul mamei). Şi m-a purtat pe sus, printre nori, m-a plimbat prin păduri şi m-a aşezat întâi pe o câmpie. Dar mie nu mi-a plăcut acolo. Era prea mult soare, nu îi mai aveam alături pe fraţii mei, brăduţii. Sufeream şi l-am rugat pe vânt să mă ducă în altă parte, mai sus, lângă prietenul meu molidul.
Vântului i s-a făcut milă de mine şi mi-a ascultat ruga, Astfel am ajuns la noua mea casă, Aici, în condiţii prielnice am crescut mare şi m-am făcut voinic. Eram fala pădurii. Lumea venea să se plimbe, să profite de iarba verde şi se minuna când mă zărea. Au trecut anii şi eu mă întăream mereu.
Însă în iarna asta, s-a întamplat tristul eveniment. Un copil a venit în pădure cu tatăl său să îşi aleagă un brăduţ de Crăciun. S-au plimbat ei ce s-au plimbat şi cînd au dat cu ochii de mine, am ştiut că mi-am găsit sfîrşitul.
Copilul a strigat:
Tati, tati, pe ăsta îl vreau! Am să îi pun multe globuri şi am să îl fac frumos, iar Moş Crăciun îmi va aduce multe daruri.
M-au tăiat fără milă şi m-au lăsat atât de micuţ încît să pot intra în casa lor. Apoi m-au îmbrăcat în haine de sărbătoare. Eram într-adevăr frumos şi eram din nou mîndru de mine. Mă făleam seara în geam cu beculeţele şi bogăţia mea. Dar după câteva zile, au început să îmi cadă frunzuliţele şi pe oameni i-am deranjat. Au hotărât să mă arunce la gunoi. Le-am fost de folos atât cât au avut nevoie de mine. Restul… nu mai contează! Îşi încheie brăduţul povestirea.
Am urcat în grabă scările, am intrat în casă şi m-am dus la fiul meu şi i-am spus:
La anul, fiule, vom merge şi vom lua un brăduţ artificial.
Dar de ce, tăticule?
Pentru că şi acela poate fi frumos, la fel de furmos ca şi unul din pădure. Dar mai ales acela nu va suferi când va fi tăiat şi adus în casă pentru ca mai apoi să fie aruncat la gunoi. Îl vom putea păstra mai mulţi ani, nu va face mizerie, iar farmecul Crăciunului va fi la fel.
Însă vara, cînd vom merge la plimbare ne vom putea buucra de umbra pădurii, de aerul curat, de cîntul păsărelelor şi vom fi mai bogaţi.
Ochii copilului se umplură de lacrimi. A înţeles de ce îi spusesem aceste lucruri şi ştia că aşa va fi mai bine.