Unii pot...

Cu un ochi plang cu unul rad.
In decembrie lansam o camanie intitulat "Blogari Oradeni pentru un oras mai curat". Constat cu tristete ca s-a ales praful de toata campania. Vina imi apartine, nu am mai insitat si nu am mai batut pe la usile persoanelor care ar fi putut sa faca ceva.
Pe de alta parte constat ca in alte parti lucrurile s-au pus in miscare. E bine. Proiecte precum "Copacul de Hartie" pot fi solutia si pentru campania pe care am initiat-o atunci in decembrie.

Constat ca si cei din trupa Sistem s-au implicat intr-o campanie de reciclarea hariei. Iata un text pe care l-am preluat de la Gabriela David, PR Manager la Star Management srl:

"Record in Turneul de reciclare al trupei SISTEM – 2 tone de maculatura adunate la Arad

SISTEM – TURNEU DE RECICLARE, un proiect Star Management, sustinut de BORSEC, cu sprijinul ProFM’sCOOL, a finalizat cea de-a doua etapa.

Saptamana trecuta, Zoli, Cici, Phlo, Robi si Nashu au continuat campania pro reciclare a hartiei in liceele „Unirea” – Brasov, „Gh. Lazar” – Sibiu, ”William Shakespeare” – Timisoara, „Elena Ghiba Birta” – Arad si „Emil Racovita” din Cluj. Membrii trupei SISTEM au plecat cu gandul ca le vor face o surpriza elevilor, insa ei au fost pana la urma cei uimiti. La Brasov, Sibiu si Arad adolescentii ii asteptau cu hartia gata stransa! Pana acum, cel mai harnic liceu la reciclare este Colegiul National „Elena Ghiba Birta” din Arad - 2 tone de maculatura!

Membrii trupei SISTEM sunt impresionati de performanta si sunt fericiti ca mesajul a ajuns la tinta si a fost inteles. „Este un mare succes. Faptul ca liceenii ne sustin campania prin astfel de gesturi, ca se pregatesc pentru venirea noastra adunand maculatura, ma face sa cred ca Romania chiar se indreapta spre civilizatie. Inainte de acest turneu, recunosc, nu mai stiam cum sunt adolescentii din ziua de azi. Vedeam la stirile tv tot felul de filme dubioase in care liceenii faceau lucruri cel putin urate. Acum i-am intalnit fata in fata. Le-am vazut ochii, le-am simtit deschiderea. Nu cei de la tv sunt liceenii de azi! Cei adevarati sunt cei pe care ii intalnim noi, cei preocupati de soarta planetei, cei care apreciaza un concert de muzica de calitate, cei care au initiativa!” – spune Zoli Toth.

In drumul lor prin tara, membrii trupei SISTEM au adus in licee o noua moda: tricouri inscriptionate cu siglele SISTEM si BORSEC, avand pe spate sfaturi de reciclare.

Le multumim celor care ne sustin: BORSEC,

ProFM’sCOOL, Popcorn, Unu si Unu, Terra Magazin, BestMusic.ro, StiriLocale.ro, Prieteni.ro, Clasa.ro, Studentie.ro, ColegiiMei.ro, Referat.ro, Clopotel.ro, Jurnale.ro si nu in ultimul rand Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului."

Sper ca asemenea proiecte se vor inmulti. Mi-ar placea sa vad mai multi copaci prin oras si mai putina mizerie.

Blogari Oradeni pentru un oras mai curat

Am constatat ca in ultima perioada colegii mei blogari, la fel ca si mine de altfel, am declansat o adevarata vanatoare de vrajitoare. Ma refer aici la numeroasele articole aparute pe diverse blog-uri, care nu fac altceva decat sa arate cu degetul catre mizeria si poluarea din acest oras. O facem de parca aceasta problema ar fi aparut brusc peste noapte. Masinile abandonate si mancate de rugina, taierea copaciilor de pe malul Crisului, poluarea cu diversi agenti chimici a malului si al Crisului Repede, sau mormanele de gunoaie de la Ciuperca si de ce nu hartiile aruncate in plin centrul orasului, toate astea sunt probleme mai vechi. E bine ca le vedem si ca in felul nostru incercam sa-i amendam pe cei care ar trebui sa se ocupe cu inlaturarea lor. Totusi, in afara de aceste actiuni, ce anume facem concret pentru a preveni, inlatura sau a elimina odata pentru totdeauna aceste lucruri neplacute? NIMIC sau foarte putin.

E vremea sa spunem STOP si sa punem piciorul in prag. E timpul ca si noi sa facem ceva. Lansez tuturor o provocare.

Ma gandeam sa gasim o metoda prin care, am putea pune, umar de la umar, noi blogarii si sa adunam o suma X de bani, cu care sa putem sa cumparam puieti de pomi care, la primavara sa ii planta pe malul Crisului, prin parcuri sau de ce nu chiar in fata blocului sau a casei in care stam, copaci care sa ii adoptam si de ce nu sa fie botezati cu numele blogarului sau a firmei care a ajutat la achizitionarea lui. In felul acesta s-ar mai reduce poluarea si s-ar crea mai multe spatii verzi.

Sincer va spun ca nu ma pricep la partea legala, insa sunt convins ca se vor gasi printre cititori si pesoane care stiu. Pe acestea ii rog sa imi scrie la urmatorul mail: uncopacpentruoras@yahoo.com sau chiar direct pe blog.

Una din posibilele surse pentru a strange banii necesari, ar fi, colectarea maculaturii adunate de la diverse compani, maculatura care de obicei este aruncata la gunoi. Odata colectata ea poate fi vanduta, in felul acesta inpuscam doi iepuri dintr-un foc (odata reciclam hartia, in felul acesta se vor salva numerosi copaci, iar in al doi-lea rand adunam bani).

Tot la adresa de mai sus sau direct pe blog astept alte posibile solutii sau propuneri.

Nu sta cu mana in san. Fa de azi ceva pentru ca ziua de maine sa fie una mai curata. Puterea e in mana noastra. E vremea faptelor.

Mai jos am postat un posibil poster pentru campanie... astept propuneri si de ce nu adaugari la cel existent.

Povestea Bradutului

Va propune o poveste scrisa de o draga prietena, asta pentru ca tot suntem in acea perioada a anului in care toti ar trebui sa fim mai buni, insa e si acea perioada a anului in care mii de braduti sunt taiati dupa care , cei mai “norocosi” dintre ei ajung in casele noastre, iar pentru o scurta perioada de timp sunt in centrul atentiei noastre. Ei sunt simbolul craciunului, insa vor fi imediat uitati si aruncati la gunoi cand, aceasta perioada trece.

Consider ca viata acestor braduti nu ar trebui sa se sfarseasca odata cu terminarea sarbatorilor de iarna. In loc de bradutii taiati, a caror viata se termina asa timpuriu, am putea inchiria braduti plantati in ghivece, braduti care odata cu terminarea sarbatorilor vor fi dusi inapoi in padure unde vor trai in continuare, astfel incat, ne putem bucura de frumusetea lor si anul urmator.

Va doresc o lectura placuta.

Povestea brăduţului

de Oana Olar

Trecuseră în sfârşit sărbătorile de iarnă şi m-am decis să stric brăduţul şi să-l duc la gunoi. Începea să se scuture şi nu aveam chef de măturat în fiecare zi.

Mă bucurasem de Crăciun de frumuseţea şi mirosul bradului şi socoteam că îmi era de ajuns. Zis şi făcut.

Am ieşit din scara blocului şi m-am îndreptat spre ghena de gunoi. Afară începuse să ningă cu fulgi mari ce se roteau în căderea lor ca nişte steluţe jucăuşe.

În jurul ghenei, o grămadă de brazi. Zăceau acolo, rupţi, dezpodobiţi, uscaţi , ca vai ş-amar de ei.

Am aruncat şi eu brăduţul meu şi am dat să plec.

Uitaţi-vă la ei cum ne aruncă! Strigase un brăduţ aflat acolo de mai demult.
În acel moment mi s-a părut că am auzit ceva. M-am uitat în stînga… nimic. M-am uitat în dreapta …nimic. Eram doar eu pe stradă. Mi-am zis… că poate oi fi visat. Dau să merg înspre bloc, cînd aud din nou:

Nici nu le pasă că noi murim. S-au bucurat câteva zile şi apoi ne distrug, ne aruncă fără milă.
De data asta era adevărat. Auzisem clar şi desluşit. Mă uit înspre ghenă şi îl observ pe cel revoltat.

Ne împodobesc cu tot felul de globuri, beteală, ciocolată, se bucură în seara Crăciunului şi apoi ne aruncă! Îi ţinură unisonul ceilalţi.
Am hotărît să intru în scara blocului şi să ascult discuţia brăduţilor.

Să vă povestesc cum am ajuns eu aici! Când eram doar o micuţă sămînţă,o rafală de vânt m-a aruncat din căsuţa unde locuiam (din conul mamei). Şi m-a purtat pe sus, printre nori, m-a plimbat prin păduri şi m-a aşezat întâi pe o câmpie. Dar mie nu mi-a plăcut acolo. Era prea mult soare, nu îi mai aveam alături pe fraţii mei, brăduţii. Sufeream şi l-am rugat pe vânt să mă ducă în altă parte, mai sus, lângă prietenul meu molidul.
Vântului i s-a făcut milă de mine şi mi-a ascultat ruga, Astfel am ajuns la noua mea casă, Aici, în condiţii prielnice am crescut mare şi m-am făcut voinic. Eram fala pădurii. Lumea venea să se plimbe, să profite de iarba verde şi se minuna când mă zărea. Au trecut anii şi eu mă întăream mereu.
Însă în iarna asta, s-a întamplat tristul eveniment. Un copil a venit în pădure cu tatăl său să îşi aleagă un brăduţ de Crăciun. S-au plimbat ei ce s-au plimbat şi cînd au dat cu ochii de mine, am ştiut că mi-am găsit sfîrşitul.
Copilul a strigat:
Tati, tati, pe ăsta îl vreau! Am să îi pun multe globuri şi am să îl fac frumos, iar Moş Crăciun îmi va aduce multe daruri.
M-au tăiat fără milă şi m-au lăsat atât de micuţ încît să pot intra în casa lor. Apoi m-au îmbrăcat în haine de sărbătoare. Eram într-adevăr frumos şi eram din nou mîndru de mine. Mă făleam seara în geam cu beculeţele şi bogăţia mea. Dar după câteva zile, au început să îmi cadă frunzuliţele şi pe oameni i-am deranjat. Au hotărât să mă arunce la gunoi. Le-am fost de folos atât cât au avut nevoie de mine. Restul… nu mai contează! Îşi încheie brăduţul povestirea.
Am urcat în grabă scările, am intrat în casă şi m-am dus la fiul meu şi i-am spus:
La anul, fiule, vom merge şi vom lua un brăduţ artificial.
Dar de ce, tăticule?
Pentru că şi acela poate fi frumos, la fel de furmos ca şi unul din pădure. Dar mai ales acela nu va suferi când va fi tăiat şi adus în casă pentru ca mai apoi să fie aruncat la gunoi. Îl vom putea păstra mai mulţi ani, nu va face mizerie, iar farmecul Crăciunului va fi la fel.
Însă vara, cînd vom merge la plimbare ne vom putea buucra de umbra pădurii, de aerul curat, de cîntul păsărelelor şi vom fi mai bogaţi.
Ochii copilului se umplură de lacrimi. A înţeles de ce îi spusesem aceste lucruri şi ştia că aşa va fi mai bine.

In cotro ne indreptam?

Visez la o lume perfecta. O lume in care omenirea a inteles ca nu e nevoie sa se mai distruga sau sa mai alerge dupa castiguri care trec cat ai clipi. Visez la o lume in care, termenul de foame este de domeniul trecutului, o lume in care incalzirea globala sau criza petrolului este de domeniul istoriei.
UN ADEVAR INCONVENIENT

Insa momentan e doar un vis. Toti am auzit de incalzirea globla. Toti stim care sunt consecintele ei. Uni refuza dovezile spunand ca sunt doar nascociri sau ca ori cum noi nu vom mai simti efectele ei. PROSTII. Efectele sunt deja vizibile. Locuri in care alta data statea neclintit un ghetar maret, acum e doar o vale uscata. Anotimpurile de alta data au disparut. S-au inregistrat in ultimi ani record dupa record de temperaturi de peste 35 de grade timp de cateva zile la rand. Uraganele sunt din ce in ce mai violente. Apar inundatii din ce in ce mai devastatoare, iar in imediata vecinatatea lor, se inregistreaza seceta. Boli pe care le credeam pierdute acum au reaparut. In ritmul asta nu prevad un viitor prea stralucit omenirii. Paradisul din visul meu dispare, in locul ei apare o priveliste de cosmar.

In 40-50 de ani tot ce a mai ramas dupa inundatii si tornade devastatoare, sunt acum distruse de seceta si boli care nu au vindecare. Pare utopie… insa din pacate daca nu intervenim asta ar putea fi realitatea.

Ce e de facut?
Sa incercam sa reducem pe cat posibil poluarea, sa trecem de la conbustibilii de natura fosilica (petrol, carbuni) la unele ecologice (energia solara sau cea eoliana). Sa eliminam mijloacele de transport poluante, optand la unele care au consum minim sau folosesc o sursa de propulsie hibrid. Nu inteleg de ce la noi inca nu e la moda share car-ul (sa presupunem ca sunt 4 angajati ai unei firme care locuiesc in aceeas zona a orasului. In loc sa vina la serviciu cu 4 masini diferite, ei ar putea sa inparta o singura masina, trecand pe la fiecare in drum spre lucru, in felul acesta s-ar face o economie de combustibil, ar scadea numarul masinilor care circula pe strazile si asa aglomerate si nu in ultimul rand s-ar reduce si gradul de poluare). Am putea utiliza mijloacele de transport in comun nepoluante cum ar fi tranvaiele sau trolebuzele.

Cu timpul trecand la energia solara, eoliana, sau ceea a apei, plantand copaci in loc sa ii taiem, omenirea ar avea o sansa in plus supravietuirii.

Inainte de a incheia as vrea sa va recomand cateva capodopere ale cinematografiei, filme care prezinta frumusetile planetei pe care traim, insa in acelasi timp trag un semnal de alarma asupra elementului distructiv numit om. Primul film este cel al fostului candidat la presedentia Statelor Unite, fostul vicepresedinte si unul dintre directorii concernului Appel, domnul Al Gore, titlul filmului fiind: An Inconvenient Truth. Cel de-al doi-lea film prezinta lumea dincolo de vorbe - filmul lui Ron Fricke: Baraka.