

























1.Tata Motors preia Jaguar si Land Rover
2. Maririle de salariu se dau in functie de orele petrecute la serviciu si nu in functie de performanta si realizari.
3. Printesele din povesti persecuta animalutele, supunandu-le la diverse munci (vezi cazul concret al Albei ca Zapada sau Giselle din Magie in Manhatan)
4. In Franta un primar a dat un decret prin care interzice decesul. Cel care moare este pedepsit ?!?
5. Cei de la Dacia Renault - Pitesti fac greva...tinand cont de porcaria de masina pe care o construesc si de faptul ca uzina nu are profit nu inteleg de unde pana unde aceste pretentii. Nu au fost tot ei cei care au vrut sa vina francezii la uzina?
6.Torrent Spy nu mai exista ... eu de unde mai dau jos filme?






O mai tineti minte pe Maria din Carei a Bulgarilor, ceea cu Ken Lee? ei bine ea a revenit cu aceeas melodie insa se pare cu o engleza ceva mai buna. Iaca acili shea cum o lalaiea duduia.
P.S. Dupa parerea mea nu mai are asa haz ca si prima versiune.
Acum un an scriam: "EVRIKA am reusit!" erau primele cuvinte pe care le scriam pe un blog. De atunci a trecut un an si am scris 239 de posturi si mi-am mai facut cateva bloguri. Doua dintre posturi au aparut si in 7 Plus. Am avut reactii pozitive dar si negative. Unii m-au incurajat sa continui, alti ....
Aflu de la GOOGLE ca azi e prima zi de primavara. Primavara la ei, ca la noi, cel putin azi dimineata era un cancer de frig, ba mai mult am vazut si doi-trei fulgi. Asa ca mai e mult pana departe si pana la ziua cand o sa merg la strand. Ori cum, nu numai Lilisor a observat ca au inflorit coparii si boshchetii, sa speram doar ca nu or sa inghete.
Ei au calculat, noi am acceptat... Aud, vad si nu imi vine sa cred. Citesc in GANDUL ca:
Traiesc intr-o tara de basm, in care totul pare perfect, fara griji, fara probleme. Daca prin nu se stie ce, necurata cale se iveste o problema, de unde nici nu ai gandi, atunci avem un talent si o metoda unica de-a o rezolva. Aceasta cale ne este specifica si este intiparita in ADN-ul nostru. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, desi presimt ca, unii se vor ataca, insa cred, ca nu gresesc, cand spun ca Romania e locuita de PITZIGOI si STRUTZI.
E vorba de Alexandru Seres, fost redactorul-şef la J. B. Oficial si-a dat demisia (conform conducerii) insa neoficial el a fost demis. Motivul real doar el il stie, insa parerea mea personala e, ca a atins anumite puncte sensibile, iar rebeliunea si gandirea libera cu voce tare, nu este tolerata de nicio conducere, cel putin la noi in tara.






E multi si e prosti. Nu numai la noi e... si ei au retardatii lor. Luati de ascultati!
De 8 Martie Cream va imparti martisoare muzicale. Puradeii, incepand cu orele 16, vor prezenta un mic spectacol dedicat mamelor.



As dori sa va recomand o poveste scrisa de o foarte buna prietena si fosta colega, Oana cu ocazia martisorului.
Dana era lumina din ochii bunicilor. Fetiţa zglobie, zburdalnică, cu obrajii ca nişte mere coapte, era mereu în căutare de ceva nou.
Într-o zi, pe când se plimba pe lângă casă, observă nişte bieţi ghiocei, de-abia răsăriţi din pământul proaspăt zvântat după zăpada care se topise.
Ghioceii aveau sepalele încă strânse ca o umbrelă, însă culoarea lor albă amintea de pătura de omăt ce îi protejase atâta timp. Îţi era mai mare dragul să priveşti tufa de vestitori care îţi încărca sufletul de bucurie şi îţi ducea gândul la zilele însorite ce aveau să vină.
Fetiţa nu se putuse răbda şi rupse câţiva ghiocei pentru a-i face o surpriză bunicii. Cu floricele lipsite de vlagă, ea alergă în casă, bucuroasă că avea ce să îi dăruiască bunicii.
•- Bunico, uite am ceva pentru tine! Am o surpriză. Închide ochii şi întinde mâna.
Bunica o ascultă blajină şi întinse palma. Simţi atingerea fină a floricelelor. Deschise ochii şi spre surprinderea micuţei, bunica nu schiţă nici un zâmbet.
•- Nu te bucuri, buni? Uite ce frumoase sunt. Le-am luat să ţi le dau ţie. Le punem în pahar şi ele se vor face mai frumoase.
•- Nu, draga mea. Florile sunt frumoase în grădină. Tu le-ai rupt şi ele vor suferi, iar în final vor muri.
•- Buni, dar ele oricum mor şi în pământ.
•- Da, dar acum tu le-ai grăbit sfârşitul. Vei vedea ce se a întâmpla cu ele. Acum hai să le punem în apă.
Fetiţa nu credea în vorbele bunicii. Era convinsă că dacă vor da de apă, florile se vor deschide şi îi va încânta privirea bunicuţei. Le va schimba apa, le va pune la soare şi îi va demonstra mamei mari că nu se întâmplă nimic rău.
Zis şi făcut. Un pahar cu apă a fost adus în cameră, iar vestitorii primăverii îşi găsiră locul pe o măsuţă.
Fetiţa i-a urmărit o zi întreagă şi a fost nespus de fericită când spre după-amiază umbreluţa florilor s-a deschis.
Ziua trecu repede şi noaptea începu să îşi facă simţită prezenţa prin haina neagră ce o aşternu peste sat.
Dana, înainte de culcare, le făcu o vizită gingaşelor flori.
-Florilor, vă rog frumos să nu muriţi. Înfloriţi ca să îi arăt bunicii că nu am făcut un lucră rău.
Ghioceii o priviră trişti, cu florile închise, fiind conştienţi de moartea care se apropia şi totuşi le era milă de fetiţă. Se hotărâră să facă orice le stă în putere ca să reziste cât mai mult.
Aşa trecu o zi, două, trei şi iată că în ziua a patra sumbra prevestire îşi arăta colţii. Florile gingaşe începură să nu mai aibă aceeaşi putere, rochiţa fină de culoarea omătului începu să se păteze să se transforme într-o pânză îngălbenită parcă de vreme şi cu clopoţelul din ce în ce mai aplecat.
Fetiţa porni ca de obicei în inspecţia florilor. Când dădu cu ochii de ele, rămase înmărmurită. Florile erau aplecate în faţă de o durere din ce în ce mai mare care îi apăsa. Fugi în grabă în curte, acolo unde se aflau ceilalţi frăţiori ai ghioceilor. Aceştia erau veseli şi te întâmpinau cu faţa lor deschisă şi îţi bucurau sufletul. Ce contrast între cele 2 buchete. De-abia acum înţelese ce îi spuse bunica.
Începu a plânge şi o rupse la fugă în casă. Se postă în faţa paharului cu ghiocei şi îşi ceru iertare.
-Floricelelor, vă rog să mă iertaţi. NU am ştiut că veţi muri aşa repede. Eu doar vroiam să îi fac o surpriză bunicii. Nu am vrut să vă omor.
-Dragă fetiţă, noi te iertăm. Dar trebuie să faci ceva pentru noi.
Şi florile o traseră pe micuţă înspre ele şi îi şoptiră ceva la ureche.
Apoi micuţa porni în căutarea bunicii. O găsi, o luă de mână şi o duse afară.
-Uite bunico, de-acum înainte aici vei găsi cadoul de mărţişor. Voi avea grijă în fiecare an de ghiocei, îi voi uda aici şi nu îi voi mai rupe. Aşa vor avea putere ca în fiecare an în luna lui marte să ne vestească venirea primăverii.
Dana se aplecă înspre flori, le mângâie cu grijă şi le spuse:
- La anul veţi fi mai mulţi. Vă mulţumesc că m-aţi iertat şi vă promit că am să le spun prietenilor mei de la grădiniţă câtă putere aveţi ca să răzbateţi prin iarna lungă pentru a ieşi apoi din pământ şi să ne vestiţi venirea primăverii şi cât de uşor vă putem distruge noi.