Sarbatoarea Craciunului ne bate la usa. Orasul si-a inbracat straiele de sarbatoare. Cladirea Primariei se scalda in zeci de lumini, in fata acestea, ca in fiecare an si-a gasit loc si un brad. Partea trista e ca, alaturi de bradutii adusi si inpodobiti pe centru, au fost adusi si plantati, ca in fiecare an, gherete de lemn, care nu se asoteaza in nici un fel cu arhitectura cladirilor si a zonei. Poate gresesc. Poate nu reusesc sa cuprind intregul peisaj, sa vad maretia si design-ul rafinat a acestor bodegi.
Prostul gust si atmosfera de talcioc se pare ca si-a gasit loc si in anul asta. Nu inteleg de ce era nevoie de asa ceva?
Chiar era nevoie de atatea tarabe? Consider ca atmosfera de sarbatoare ar fi putut fi intregita de mici coruri de copii, sau de ce nu de adulti, care sa cante colinde, sau diverse melodii specifice sezonului.
Am inteles ca aceasta perioada a devenit una prielnica comertului. Tot ce alta data reprezenta adevarata valoare a Craciunului acum e doar o poveste de adormit copii. Spiritul Craciunului a murit. Traiasca comertul si prostul gust ! Tot romanul mai nou trage sa scoata cat mai mult profit din ori ce si mai ale ori cum.
Lasand la o parte prostul gust al romanului si mergand mai departe pe corso, constat cu amaraciune ca in dreptul unui ATM- sediul unei banci, trona in plina splendoare un morman de gunoi. Hartiile aruncate se pare ca nu deranjau pe nimeni (in afara de mine). Ma gandesc ca ele au fost intentionat lasate asa, probabil ca in felul acesta cei de la banca vroiau, sa simuleze zapada, ce lipseste din peisajul de bazm al frumosului oras.
Astept Cracinul si cu el sper si primul strat adevarat de zapada.
Poate asa, mizeria creata de noi va dispare, cel putin pentru o vreme, inlocuita de albul imaculat al zapezii ... pentru un scurt timp.
No comments:
Post a Comment