Cel de-al 101-lea post

Am ajuns la cel de-al 101-lea post, ca dalmatienii. Cine ar fi gantit acum un an ca o sa ma apuc de asa ceva? Sincer acum un an habar nu aveam cu ce se mananca blog-ul, nu ca acuma as fi un expert in domeniu. Imi place sa cred ca ceea ce fac aici nu e chiar asa mare aberatie si chiar sunt persoane ca revin si le face placere sa citeasca putinele ganduri pe care mi-le expun in acest fel. E si asta o parte din mine.

Mi-ar place ca pe viitor sa pot posta lucruri din ce in ce mai interesante. Una din marile mele satisfactii a fost publicare a doua articole in cotidianul 7 Plus. Sper ca pe viitor sa mai am asemenea sclipiri si sa am sansa sa apar nu doar in 7 Plus ci si in alte publicati.

Acum vine partea cu multumirile...

Multumesc mamei si tatalui meu ca nu m-au aruncat la publela imediat dupa nastere sau ca nu m-au abandonat prin cine stie ce spital

Multumesc lui Dumnezeu ca ma suporta si nu ma expediaza direct in iad

Multumesc RDS-ului ca nu se mai intrerupe asa de des si celui care a decis sa il aduca in Romania si mai ales in Oradea.

Multumesc fanilor si admiratorilor mei, cititorilor mei fideli, mai ales pentru rabdarea si intelegerea si toleranta pe care o arata fata de greselile mele de exprimare si grmaticale, greseli pe care incerc sa le evit pe viitor.

Ii multumesc vecinului ca isi tine bestia in lanturi (Ciuvaua) ca sa nu ma sfasie cand vin acasa seara de la antrenament.

Multumesc firmei la care lucrez ca are bunavointa de a ma mai tine si nu numai, ca are bunavointa sa ma mai si platesca, bani cu care imi achit facturile de la net, curent etc.

Si nu in ultimul rand ii multumesc celui care a inventat tastatura, fara de care mi-ar fi fost destul de greu sa scriu la calculator (e un pic cam dificil sa faci asta doar cu mous-ul).

Sper ca nu am omis pe nimeni, insa daca totusi s-ar fi intamplat acest lucru imi cer scuze ....

Astea fiind spuse (ma rog scrise) va las si va mai invit prin ograda mea.